Sunt puternică, dar am momente de slăbiciune

Am fost doborâtă . Brusc. 

Nu ai fost tu,nu a fost el. A fost ea.

Șireată,vicleană, s-a strecurat pe sub piele.

Exact !Viroza de primăvară.

M-am prăbușit. 

Am căzut atât de jos încât crede-mă că nici să îmi imaginez că îmi va fii mai bine nu pot.

Așteptarea de a mă ridica cineva și să îmi redea zilele plăcute este unul dintre sutele,miile de gânduri ce mă înconjoară.

Totuși, sunt conștientă că tot eu voi răzbate singură totul.

Am fost singură,sunt singură. 

Pot trăi cu asta mai bine decât înconjurată de mulțime.

Înăuntrul meu fierbe. Ard toată. E din cauza gripei.

Am rămas fără cuvinte. Poate și din cauza ta. 

Pur și simplu nu știu ce aș mai putea spune în clipele astea... Oricum nu aș putea. 

Vocea mea m-a părăsit de asemenea.

În orice caz, ți-aș putea trimite o scrisoare, nu încerc să mă ascund după deget acum.

Ți-aș desena furtuna din sufletul meu.

Nu mint. Chiar aș face lucrurile astea dar sunt epuizată. 

În schimb, stau și îmi înșir gândurile aici cu ideea că... poate... cineva va citi asta și va lua aminte.

Am lăsat garda jos. Simt că nu mai rezist.

Am uitat de toți. Blame me! 

Sau poate ei au uitat de mine...

Încerc să mă regăsesc în oamenii ce mi-au fost alături și i-am apreciat dar nici asta nu reușesc.

Oare cu ce aș fi putut greși pentru ca viața să-mi fie zdruncinată ?

Exagerez. Am ajuns să aberez. 

Prin urmare, să dăm vina tot pe gripă!