Încerc.. dar tot nu reușesc să rămân calmă, de nenumărate ori îmi ies din firea-mi prietenoasă și mă transform într-o prietenă de-a ta ,mai aparte, cu inimă de gheață. Acel strop de nebunie ce mă definește, adesea se transformă în ură temporară către cei mai apropiați mie.
Trec cu vederea multe, încerc să fiu o persoană mult mai bună față de cum sunt, dar mereu se găsește picătura care umple paharul,mărul discordiei. Poate ți se pare aiurea ca un nimic să ducă la o ceartă, corect, dar s-au strâns multe în mine.
Cu fiecare prietenă, cu fiecare prieten în parte mă port total diferit. Mă întreb câteodată cui mă asemăn?
În realitate sunt cea veselă, cea plină de viață și prietenoasă? Sau sunt cea dură, cu un suflet aparent înghețat ce nu știe să se poarte frumos cu cei ce țin la ea? Există multe variante. Ei bine , niciuna nu este corectă.Calități, defecte.Sunt toate acestea . Fiecare stare mă reprezintă la momentul potrivit cu persoana potrivită.
Față de cea mai bună prietenă a mea am crezut că mă prezint cu toate fețele mele ce le-a descoperit pe parcurs dar nu e îndeajuns. Nu vreau să cred că sunt doar simple obligații de prietenie, o simplă rutină.
Prefer ca, dacă am greșit cu ceva, să mă revanșez cu această postare.
Mă scoți din minți, dar tot prietena mea cea mai bună ești, verișoară!
Asculta mai multe audio diverse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu