Astăzi, o nouă zi de sâmbătă, un nou sfârșit de săptămână , un nou început de weekend.
Culmea, ziua pe care o așteptăm în restul zilelor încărcate trece cât ai clipi.
Înainte de a deschide ochii amintirile mă răscolesc brusc.
Poate visam dar eram conștientă .
Sau poate erau doar gânduri nebune, fără sens, rătăcite undeva ...
Trecând peste , deschid repede ochii puțin speriată.
Rămân cu privirea fixată în telefon câteva secunde bune,înconjurată de liniștea-mi tulburată de bătăile inimii.
Erau cu mult peste 100. Să zicem 124.
Ceva obișnuit mie.
Citesc mesaje, trimit mesaje. Sună telefonul. Nu îl aud.
Mă duc până în bucătărie să îmi fac un cappuccino.
Nu îmi place cafeaua. Blame me !
Mă întorc în cameră.
Sună iar. Noroc că l-am văzut de data asta.
Mă duc până în bucătărie să îmi fac un cappuccino.
Nu îmi place cafeaua. Blame me !
Mă întorc în cameră.
Sună iar. Noroc că l-am văzut de data asta.
Pierd încă o oră din ziua de sâmbătă vorbind , aiurea , despre nimicuri .
Râd. Sunt veselă. Se pare că urmează o zi pe cinste.
01:02 PM .
DEJA ?!
Acum îmi amintesc de ce mă sunase Adriana la 3 AM.
Parcă era ceva în legătură cu o excursie.
Damn! Iar voi întârzia eu .
Am scăpat de data aceasta.
Mă sună,iar eu disimulez că aș știi tot ce vorbisem noaptea trecută.
Ce,e vina mea că mă sună târziu după care nu îmi amintesc ?
S-a amânat plecarea pe mâine.
Dar mâine este o altă zi.
Până atunci,eu, revin la ziua de azi, cufundându-mă în muzică,apeluri , așteptând seara pentru a respira aer încet.


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu