Știi visele acelea în care trebuie să te întâlnești cu fericirea ? În care alergi vara pe un drum înflorat cu ea de mână ?
Așa am visat eu... Până a sunat telefonul ! Prietenul meu,telefonul, devenise deja un coșmar pentru mine. Am ezitat să răspund până a încetat să mai sune. Cu capul sub pernă, respirând mai greu,adorm iar. Lumea viselor mă primește din nou,necontenit. Alte cinci minute frumoase, alte apeluri peste apeluri.
Nu mă deranjez să văd cine,ce vrea. E 9:03 . Devreme! În sfârşit linişte.
Mulţumesc Doamne!
Încă cu ochii mici, nevăzând cine era, arunc telefonul jos. Ah! Damn! Mi-a trecut și somnul... Nu e de mirare când sună telefonul în disperare. Mi-e prea lene să deschid ochii. Încerc să adorm dar nu văd rostul.
Sună iar. Nu suport oamenii insistenți ! Din niciun punct de vedere. Adică,suntem oameni cu demnitate sau marionete ce se milogesc între ele ? Să nu deviem totuși de la subiect. Într-un final mă hotărăsc să răspund. Nu am idee cum, dar, tocmai am răspuns însă, nu știu unde este telefonul. Nu știu cum de a răspuns...

Găsesc telefonul! Amin ! 27 apeluri pierdute, 3 mesaje. Mă calmez, puțin încinsă după o călătorie mai ceva ca în jurul lumii, eventual în căutarea telefonului. O sun să o anunț că sunt ok, să îmi cer scuze și să o liniștesc.
La naiba cu astea! Tocmai când am nevoie îmi expiră extraopțiunea. Ce poate fi mai rău de atât ? Nici să ies în oraș să îmi reîncarc cartela nu pot. Imediat mă duce gândul la "fata cu cartelele". Poate...mă poate ajuta.
Dar, din nou realizez că nu pot da nici de ea. Mă simt sinistrată. Decid să rămân acasă, așteptându-mi prietena. Deja 12:47 și toți au încetat să dea semne de viață. Primesc un mesaj " Scuze, nu pot veni. Sper că eşti ok şi ne vedem la şcoală. "
Întârzii, sunt certată , dar merit!
Lady Gaga feat. Beyonce - Telephone
Cine m-a învățat pe mine să nu răspund la telefon?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu