Fever

Mă aflu într-un somn adânc din care cu fiecare încercare de a mă trezi cad mai rapid în orizonturi pustii.
Îmi sterg stropii de transpirație de pe frunte , lăsând febra să câștige bătălia.
Îmi doresc cu tot dinadinsul să mă întind undeva de unde să mă pot ridica doar vindecată. Închid ochii și visez culori vii care se împrietenesc cu mine , alinându-mi fiecare durere cuibărită  în piept . Alerg printre flori care-mi  cântă melodiile preferate la chitara mea cea veche, plină de amintiri și urme ale prietenilor.
Pentru câteva clipe plutesc în aer, ridicându-mă spre locuri pline de energie pozitivă, regăsindu-mă după mari căutări în tot ceea ce mă înconjoară.
Însă ... micuțele viețuitoare îmi află faptele rele și mă trimit rapid în fața aerului rece al Lunii pentru judecată. Încă nu știu ce s-a întâmplat dar m-am trezit cu aceeași febră și ochi roșii cu care adormisem.

                 

 The Script - Nothing

Asculta mai multe audio diverse

Last life - END IT ?!

Negare. Indiferenţă. Minciuni si zâmbete false.

Mă învârt în jurul unei axe pline de obstacole cu intenții tot mai sadice. Mă trezesc lovită de persoane la care nu mă aștept, în ciuda experienței căpătate în domeniul oamenilor.
Și mă voi tot lovi de toți și toate cât va fi nevoie ! Nu-mi pasă cât de rea pot fi în luditatea aceasta supărătoare. 
Mi-ai descoperit calitățile și defectele compromițătoare pe care nu le descoperisem încă , trăind cu impresia vieții absolute,aparte.
Mulțumesc, dar, doar atât. Am crezut că e mai ușor doar pretinzând anumite lucruri. Ei bine, nu !
Totul este asemeni unui joc. Aș vrea să pot da pause ori de câte ori am nevoie. În prezent încă am destul armament dar rutina jocului mă împinge spre a-mi pierde de bună voie cele 3 șanse de viață .
Partea rea constă,ironic, în susținerea prietenilor care fiind de acord cu orice zic sau îmi doresc, mă decepționează.
Mi-aș dori să fie cineva să-mi strige în față cuvintele dure pe care prietenii nu pot. 

Last life - END IT ?!  Last life - END IT ?!  Last life - END IT ?!  Last life - END IT ?! 

Christina Aguilera - You Lost Me

Asculta mai multe audio diverse

Bună dimineața !

În zori, închid mereu ochii și visez. Visez spre zări îndepărtate .
 Mă avânt mereu în vise păstrându-mi realitatea aproape , și ,  mă trezesc cu acel chip angelic în dreapta mea . 
Mă apropii dar se evaporă, atingându-l . Zâmbesc și îmi amintesc cum și asta făcea parte din vis. 
Mă ridic legănat spre cafeaua ce mă aștepta de ceva vreme în bucătărie , dar încă fierbinte .
Zâmbesc împiedincându-mă de pragul ușii cu telefonul în mână. Văzând podeaua îndeaproape, râd de neatenția mea și-mi continui drumul.
Îmi beau cafeaua în vârful patului, așteptând să sune telefonul. Același mesaj ...

Bună dimineața , scumpo. Sper că ai dormit bine .

Am dormit , am visat , și deși m-am trezit, încă visez. 

Bt - Somnambulist
 

Bărbat fiind...

Două mâini legănându-se odată cu briza mării , vântul adiind uşor firele de nisip... iar razele apusului ni se stingeau pe chipurile ațintite în castele de nisip .

Niciodată nu am știut ce vreau. Am mers pe mâna norocului . Sunt o persoană care riscă mult, și câștigă totul .
Au fost îndeajunse câteva întrebări ce mi le-am pus spre a realiza ce am devenit, și totul în jurul meu începuse să arate din ce în ce mai colorat.
Simţeam cum soarele îmi îndrepta insistent privirea către ea . 
Ghemotoacele albe din cer mă îndemnau doar să o strâng în braţe minute în şir . 
Îmi era îndeajuns să ma hrănesc doar cu parfumul ei , pe care mi-l aminstesc şi azi de parcă ar fi veșnic prezentă .
When You Look Me In The Eyes...

Ne vorbeam prin priviri . Așa uitam de probleme, necontând câtuși de puţin dacă totul în jurul nostru se transforma în scrum. Eram hipnotizați.
Timpul trecea , găsindu-ne tot la fel... asemeni statuilor de piatră de un roșu intens, pătrunsă de inimile ce ne erau mult mai mari și puternice.
Acum, bând bere, îmi amintesc cum bărbatul din mine a fost cândva sensibil.  

Din nou, eu .

Eşti încă o parte din mine...
Regretând cu ardoare fiecare gest gândit prost, îmi refac cochilia prin zâmbete până la urechi. Mă poți ghici rapid, nimeni nu râde când toți plâng, asemeni mie.
EU, acea persoană tristă care obișnuia să îi facă pe toți să se simtă bine, realizez din ce în ce mai dureros cum totul se transformă în răutate.
Simt din nou cum Răul mă înconjoară ,apropiindu-se din ce în ce mai aproape de mine. 
Puteam simții printre fiori cum flăcările mi se apropiau de buze, dar de fiecare dată am avut puterea de a-l învinge. Puterea de a rămâne așa cum sunt cu adevărat eu , sensibilă când e cazul, dornică de iubire și bunătate.
 Ies pe stradă și dau ochii cu fel și fel de persoane însoțite de priviri pline de ură. Câteodată mă întreb, de unde atâta răutate ?! 
Sunt asemeni lor . Sub pielea-mi albă asemeni varului, se ascunde un suflet de un negru intens.
Am încercat, nimeni nu poate nega. Am încercat să am o inimă ...
Am căpătat-o , îngrijit-o mereu astfel încât să rămână intactă , dar a fost lovită cu putere de prea multe ori într-un timp restrâns de zile, te miri din ce motive, şi a cedat în final. Acum s-a evaporat în faţa ochilor mei reci, ce nu demult radiau căldură. 
În această dimineață toridă de vară târzie, m-am trezit fără ea. Îmi amintesc doar cum mă feream de razele puternice ale soarelui ce încercau din răsputere să mă aducă înapoi drumului din care m-am întors .  Degeaba încearcă norii să mi se opună , am obosit.

   Să fie noul drum ? Sau cel precedent ?

Britney Spears - Born to make you happy
 

Am nevoie doar de vechea EU , să pot să îi reproșez fiecare mișcare proastă pe care am luat-o. 

Revărsare...

,,Dacă diavolul ar avea sentimente , aș avea și eu ?"

Pentru o clipă am împietrit. Nu ştiam ce aş putea răspunde.
Nu aveam idee cât timp eram la fel - aceeaşi fată cu puterea de a nimici numai printr-o singură privire.
Mă întrebam din ce în ce mai des dacă aparţin acestei lumi ori îngeri negri m-au abandonat.
În spatele unor zâmbete credibile, mă aruncam spre noi gândiri aprofundate. După trecerea unor secunde infinite mi-am ridicat ochii umezi din podea. Simțeam cum șiraguri de perle negre mi se scurgeau pe fața mea albă. Scăpam treptat de tot răul ce mă înconjura. Puteam simți pentru prima dată o durere. Nu era fizică.. dar durea mai rău,  asemeni unor mii și mii de ace înfipte în inima-mi accelerată. O simțeam bătând iar asta o făcea să își dorească să îmi iasă din piept,să fugă de mine.
Mă pierdusem...
Aceasta era schimbarea de care aveam nevoie ? 
Oare așa trebuie un om să trăiească ?! ...alături de sentimente...?
Duceam o bătălie aprigă între sufletul și nemurirea mea. 
În timp, jumătatea negativă devenise un tot ... iar acum eram singură,înfricoșată de bunătate. 
În ciuda sentimentelor negative, răul s-a scurs treptat lăsând loc pentru ceva mai bun.

Diferită și cu durere de cap, învăț continuu să mă bucur de viață oricât de greu mi-ar fi să renunț la vechea EU .

Nu pot alunga răul...

O altă zi, alte persoane, alte dezamăgiri.
Pe parcursul timpului scurs recent am înțeles că până la urmă orice aș face , i-aș răni pe restul. Nu-mi găsesc cuvintele pentru a-mi povesti sentimentele apăsătoare . 

Mă mulțumesc doar cu gândul că sunt pedeapsa pentru greșelile mele. Că nu trebuie decât să le simt din ce în ce mai puternic și des, până mă schimb.
O cale ușoară pe care am ales-o e să trăiesc cu ele, rămânând în continuare frivolă. 
Am inima de gheață dar am atâta putere încât îmi ascund demonul sub zâmbetele nebuniei mele parțiale. Acesta îmi călăuzește drumul astfel încât totdeauna să nu fiu eu cea care suferă. Dar totodată o voce calmă mă întristează. Se numește conștiință. Sau poate doar Karma..
Astăzi a revenit furtuna din mine. Deși mi-am jurat să o alung definitiv , o las mereu să mă tulbure. 
Poate sunt prea dură cu toți .. Poate sunt doar prea dură cu mine. 
Dar cât timp sunt diferită de restul, mă poți accepta așa cum sunt . Mă poți schimba sau mă poți lăsa rece .

One Republic - Secrets

   

Apusul - un nou început

M-am trezit brusc cu telefonul sunând... 

Într-o fracțiune de secundă zâmbetul mi-a revenit atât pe față cât și-n inima-mi singuratică.

Era deșteptarea de care aveam nevoie - trezirea la viață .

Am pornit cu pași de furnică , domol , prin iarba sănătoasă a munților. Mă opream din minut în minut pentru a admira fiecare vietate a naturii , fiecare petală a buchetului ei de flori ...

Timpul nu mai conta în fața noastră. Simțeam cum sufletul mi-e plin de entuziasm, vrând să dea pe dinafară.

Am poposit la marginea unui lac , sub protecția unui salcâm, un bun prieten din copilărie. Am închis ochii pentru câteva secunde, timp în care lumina puternică a apusului se regasea în ochii mei negri.

Deodată, cântecele graţioaselor privighetori au fost întrerupte de vocea lui caldă auzită în ecoul munților..

Sunt lângă tine acum ...

Razele soarelui își schimbau des culorile lăsând pe chipurile noastre o gamă largă de nuanțe calde. Întretimp, cerul își închidea pasajul spre acea lume a iubirii, odată cu coborârea accelerată a soarelui.

Acel apus a fost o treaptă spre ieșirea din viața mea monotonă. 

O nouă schimbare, un nou început ... 

Orice sfârşit cere un nou început

8 ani, 2992 de zile.
Acesta a fost timpul ce ni l-am alocat colegilor încă din primul an de şcoală. Fără a ne da seama ,au trecut primii 4 ani de şcoală, trezindu-ne în GIMNAZIU.
Nu a fost greu să realizăm că eram cei mai micuţi din generală, cei de a 8a fiind cu două capete mai înalți.
Am întâmpinat pe parcursul fiecărui an școlar colegi noi, devenind cea mai numeroasă clasă din școala Mihai Eminescu, deși eram doar a 5a.
Prima zi din generală a fost derutantă. Datorita renovării școlii, am fost nevoiți să învățăm primul an în Colegiul Național Anastasescu. Am împărțit curtea liceului cu elevi de a 12a, cărora le mulțumim că au fost înțelegători cu niște pici.

Așa a început totul. Am așteptat curioși, cu ochii mari, să ne cunoaștem profesorii. Bineînțeles , mai întâi am cunoscut-o pe doamna dirigintă, Scărlătescu , o femeie extraordinară și o excelentă profesoară de matematică , care ne-a învățat să ne jucăm cu numerele și să ne împrietenim cu ele.  
Alături de dumneaei matematica a fost distractivă, explicându-ne și de 100 de ori lecțiile dacă ar fi fost nevoie.
De partea literară s-a ocupat doamna profesoară Manole care nu putea sta liniştită nici măcar o clipă din cauza noastră.
Am avut mulţi profesori apropiaţi nouă,care ne-au devenit prieteni, dar şi profesori care s-au făcut mai puţin plăcuţi printre noi.
Cu părere de rău amintim pierderea unui drag profesor de biologie, răpus de boală în primăvara acestui an, domnul profesor Nițoi Constantin. 
Le-am făcut sânge rău tuturor cadrelor didactice din şcoală şi nu numai. Numai tanti Flori ştie cât a avut de strâns în urma noastră....
Ne-am certat, ne-am împăcat. Au avut loc bătăi mici sau mari pentru care unii şi acum îşi poartă pică în spatele aparenţelor.

Am avut momente când am fost elevi silitori, profesorii fiind mândrii de noi dar şi momente când lenea şi indiferenţa punea stăpânire pe noi.
În ultimul an am ştiut că vor urma schimbări semnificative în vieţile noastre însoţite de multă muncă la materiile de examen.

Am ştiut să profităm de puţinul timp rămas şi ne-am distrat în ore în ciuda insistenţelor profesorilor.

Am avut momente când am fost foarte răutăcioşi unii cu alţii , cu sau fără motiv.

Ne-am făcut colegii să plângă intenţionat (urât din partea noastră, să recunoaştem . )
Am scos uşi din balamale mai mereu, (astfel încât am rămas cu ea în mână.) 
Am rupt catredra, regăsind în ea balansuarul nostru din copilărie.
Tablele noi, au rămas cu umflături şi zgârieturi din partea tuturor.
Băncile, mult prea micuțe pentru noi, le-am decojit asemenea portocalelor.
Am uitat că ușile de termopan de pe coridor nu ne aparțin, așa că au rămas cu geamurile sparte.
Nu suntem mândrii de toate pagubele pe care le-am făcut, de însușirile unor picturi care umpleau panourile numai pentru o amărâtă de notă la desen, dar acum, privind în urmă ne amintim cu drag de nebuniile noastre.

Ne-am susţinut reciproc, ne-am rănit degetele dar am învăţat ceva deosebit , şi anume să cântăm la chitară.

 Așa am ajuns pe scenă.

 

Cu bune sau rele noi am fost un celectiv de apreciat. Nu ne-am lăsat uşor învinşi şi am persistat până ne-am dus la bun sfârşit rolul.

Suntem învingători ! 

Acum, pe final, ne luam rămas bun de la şcoală şi colegi, sperând la mai bine.

Clasa a VIIIa B , îţi vom simţi lipsa ! 

Pentru totdeauna și ce va urma

Încă un pahar , domnișoară ?

-Nu , mulțumesc. Trebuie să am mintea limpede. 
Așa a început totul. 
Această fata care nu demult colinda străzile încântătorului Sydney, acum își reazemă fruntea de fereastra unui faimos restaurant newyorkez . Avea toate șansele de a adormi cu ochii deschiși, ațintiți spre nicăieri.
Privea ei te străpungea puternic. 
Departe de familie și prieteni, se află în New York, singură , pentru a studia. 
Departe de acest pretext, i se putea citi în ochi nevoia de o pauză. 
Dezamăgirea și tristețea ei erau molipsitoare. Își căuta tatăl. Un om de succes,fără remușcări, căruia nu i-a păsat când a părăsit-o. Idolarizarea lui , la doar șase ani, a fost zdruncinată puternic de doar două cuvinte : A plecat .
Nu a renunţat niciodată la dorinţa de a-l regăsi, în ciuda cuvintelor aspre atribuite lui.
Lipsită de contacte ,doar cu banii pentru studii, acesta străbate în lung şi în lat de una singură, măreţul oraş.
După trecerea a numeroase luni, nu avea destule informații. Toate companiile în care a lucrat uitaseră de el. Nu rămăsese decât numele lui , în rest nimeni nu știa nimic. Cu gândul disperat de a nu-și găsi niciodată tatăl, deschide și închide ușile tuturor clădirilor. În tot acest timp intră adesea în vorbă cu un om al străzii, un biet cerșetor. Acesta avea ochii înlăcrimați de fiecare dată când îi vorbea,exprimând o suferință pătrunzătoare.
Nu avea curajul de a-i spune că el era. Că jucase toți banii în cazinouri și ii pierduse. 
După întoarcerea fetei în Sydney, la fel de  tristă ca înainte, tatăl ei moare,lăsând un bilet adresat ei.

Încrede-te în tine, nu în noroc.

Lindsay Lohan - Confessions of a Broken Heart

Pierdut în timp

La interval de doar câteva zile un sentiment apăsător încearcă să pună stăpânire pe mine. În caz că nu știe, sunt o persoană puternică și optimistă, aşadar, nu are şanse în faţa mea.

Programul vieții mele constă în ceașca de capuccino cu pâine prăjită în dimineață târzie , școală ... iar restul e timp pierdut aiurea. 

Cel mai ușor e să uiți de lucrurile esențiale. 

Suntem mereu pe fugă încât seara abia realizăm că nu am luat decât micul dejun. 

Ne aruncăm compleșiți de stres și oboseală în lumea lui Moș Ene , sperând să ne ajute să trecem cu bine peste toate , uitând de apelurile pierdute de la prieteni . Îngrijorați sau nu, au alții grijă de ei. Acei "alţii" înlocuindu-ne pe noi, prietenii cei mai buni, în timp.

Într-adevăr, timpul trece. Dar mai întâi trecem noi prin el.

Refuz să cred că suntem asemenea roboților, corpuri fără sentimente ce ocupă un anumit spațiu pe suprafața terestră. Prefer să cred că ocupăm locuri în inimile altora.

Din nou, seara s-a stabilit peste meleagurile noastre uitate de restul așaziselor țări civilizate.

Aceste ore trecute îmi par minute, secunde . N-am observat scurgerea timpului. 

Cum spuneam, e ușor să lași timpul să treacă pe lângă tine, tu rămânând undeva în ceața în timp ce prietenii și lucrurile importante din viața ta avansează.

Noapte albă

Deşi ceasul arată ora 4 , nu pot adormi. E lună plină. Cum inchid ochii, lumina ei îmi străbate fulgerător pleoapele .
Evit contactul cu ea. Cu capul sub pernă, realizez că mi-a pierit somnul odată cu apariția ei. 
În minte îmi apar numai imagini înfricoșătoare din serialul de care simțurile mele au devenit dependente. 
Era așa-numita noapte albă.
Eram deja plictisită de lupta cu somnul. Nimic de făcut. Să-mi trezesc prietenii în noapte nu ar fi chiar ceva frumos. 
Norocul meu, în seara aceea nu aveam telefonul silențios. Un mesaj primit la 5:13 a gonit plictiseala. 
Prietenii simt când ai nevoie de ei. 

După numai câteva minute , am putut dormi liniştită. Mulţumesc ! <3

Matinală ?

Telefonul sună alarmant la numai 8:00 AM . O oră mult prea devreme , fiind sâmbătă. Încă din primele secunde îmi ațintesc ochii spre fereastră, lăsând telefonul să sune. Cerul era mohorât, părea că vrea să se arunce peste noi. Cu siguranță urma o zi ploioasă de primăvară. Primisem un mesaj...

 "Hei. Mi-ai trecut prin gând şi am decis să îţi spun primul,sper, bună dimineaţa! "

Era un număr necunoscut mie. Mă întrebam dacă să-i răspund cu un sms . Sau poate cineva se trezise cu un chef de glume.
Adorm iarăși. De data asta închid telefonul. Nu dormisem decât 3-4 ore. Până atunci pierdusem timpul cu zeci de nimicuri , pierzând noțiunea timpului.
Confruntările norilor m-au trezit. Ciocnirile lor violente încă răsună asupra orașului. Era un bass deloc încântător.

După ce m-am desmeticit mi-am amintit de numărul acela, am decis să sun.
O voce caldă abia mi-a putut șopti câteva cuvinte. Nu mi-a spus cine e, de unde are numărul meu sau altele, ci că vrea doar să nu ii port pică pentru că m-a trezit. La auzul acestei MARI PROBLEME pentru el , mi-a revenit zâmbetul pe buze. Era genul băiatului liniștit,timid, romantic.
Deși încerca să-și ascundă vocea, am simțit cine e.
O vreme zdruncinătoare şi răutăcioasă trece mai repede alături de prieteni.

 Evanescence - Hello

Asculta mai multe audio diverse

Un vis desprins din altă lume

Totul a început cu un vis ce mi-a reluat viața în doar câteva minute .
Mă aflam undeva prin anii '80 . Totul era atât de schimbat ...
Privirea-mi zbura pretutindeni. După mulți ani , mă întorsesem în orașul natal . 
Dau să intru pe strada asfaltată, încornjurată de copaci grațioși , dar mă regăseam sprijinită de poarta ei, ce era încuiată cu un lacăt.
Strig portarul dar nimeni nu răspunse. După câteva secunde, nu știu cum , dar poarta era acum deschisă.
Clipele de bucurie dar și de amărăciune pe care le-am trăit în acel loc desprins din paradis parcă, au fost înlocuite de o copilărească melancolie. Grădinile faimoase pentru florile splenide au urmat, ca și copacii legea junglei,.
Cu cât mă apropiam mai mult , cu atât strada devenea din ce în ce mai îngustă, fiind acaparată de degetele sheletelor unor  copaci încolăciți. De parcă nu ar fi fost îndeajuns, iedera sufoca copacii îmbrațișați . 
Din casele bine îngrijite nu au rămas decât zidurile care stăteau să cadă. Nu-mi venea să cred cum de am putut lăsa să se întâmple asta.
În timp ce îmi răscoleam gândurile, am observat cum totul revenise la normal, atât cât se putea.

Strada era tot părăsită, dar recent. Puteam paria cum mucurile de țigare erau încă în scrumiera din camera de zi. 
Într-adevăr, așa și era. Pernele aveau încă imprimate urmele capetelor noastre. 
Ceainicul era așezat ca de obicei, pe măsuța din umbra castanului . 
Sărmanul Jasper , cu ochii lui duioși și botul lung încă aștepta în fața casei . I se citea tristețea pe față.


Sosise seara iar lumina lunii se afișa peste grădina de trandafiri. În lumina ei, păreau roșii-argintii . Nici pe ei nu mai avea cine să ii resfețe cu apă rece în mijlocul verii.
Lacul rămăsese la fel de prietenos și generos cu animalele și păsările ce locuiau în juru-i.
Vântul adia la fel de lin ca prima dată când l-am privit, aruncând cu florile copacilor în părul meu șaten.

Bere Gratis - La tine as vrea sa vin

Asculta mai multe audio diverse

Să fi fost o călătorie în timp sau doar un vis ?

Așteptere

E la fel ca înainte. Cum obişnuiam adesea să pierdem sute de minute lenevind undeva sub umbra unui nuc, vara...
Totuşi ,ceva e schimbat. Totul. Se pare că doar natura se arată ca odinioară, noi ne pierdem călători în timp.
Deşi nu pare, vara e ca şi sosită.
Mă plimb singură admirând florile de mac , pata de culoare într-o mare de verde.
Sunt însoţită de gândurile mele, care nici azi nu mă lasă singură. Am regăsit același nuc bătrân, ce parcă mă aștepta special. Gândurile-mi sunt transmise lui, ascultându-mă și lăsându-mi mie puterea de a răspunde de ce lucrurile au ajuns într-un punct critic.
Mă rezăm ușor de trunchiul său bine definit, ca un sprijin, lăsându-mi privirea să zboare calmă spre trecut ,prezent și, de ce nu , viitor.
Nu îmi termin bine ideea și deja am țintit cerul. Întreg orizontul a devenit captivul ochilor mei .
Zeci de forme pufoase albe, sau mai bine zis, nori de un alb pur ai unei dimineți de primăvară, entru mine, fiecare reprezintă o parte din mine, chiar dacă nu durează mai mult de câteva secunde procesul lor de transformare.
Am regăsit puterea de a mă defini. Am redevenit un tot.
Întind larg brațele pentru a îmbrățișa miile de petale de cireș , aduse de prietenul meu, vântul.
Furtuna lor în care sunt prinsă pot spune că e o sursă de linişte pentru mine, închizând ochii și lasându-mă în voia ei.
Sunt iar cea energică. Alli a voastră. :)
Holograf - Primavara incepe cu tine

Asculta mai multe audio diverse