M-am trezit brusc cu telefonul sunând...
Într-o fracțiune de secundă zâmbetul mi-a revenit atât pe față cât și-n inima-mi singuratică.
Era deșteptarea de care aveam nevoie - trezirea la viață .
Am pornit cu pași de furnică , domol , prin iarba sănătoasă a munților. Mă opream din minut în minut pentru a admira fiecare vietate a naturii , fiecare petală a buchetului ei de flori ...
Timpul nu mai conta în fața noastră. Simțeam cum sufletul mi-e plin de entuziasm, vrând să dea pe dinafară.
Am poposit la marginea unui lac , sub protecția unui salcâm, un bun prieten din copilărie. Am închis ochii pentru câteva secunde, timp în care lumina puternică a apusului se regasea în ochii mei negri.
Deodată, cântecele graţioaselor privighetori au fost întrerupte de vocea lui caldă auzită în ecoul munților..
Sunt lângă tine acum ...
Razele soarelui își schimbau des culorile lăsând pe chipurile noastre o gamă largă de nuanțe calde. Întretimp, cerul își închidea pasajul spre acea lume a iubirii, odată cu coborârea accelerată a soarelui.
Acel apus a fost o treaptă spre ieșirea din viața mea monotonă.
O nouă schimbare, un nou început ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu