,,Dacă diavolul ar avea sentimente , aș avea și eu ?"Pentru o clipă am împietrit. Nu ştiam ce aş putea răspunde.
Nu aveam idee cât timp eram la fel - aceeaşi fată cu puterea de a nimici numai printr-o singură privire.
Mă întrebam din ce în ce mai des dacă aparţin acestei lumi ori îngeri negri m-au abandonat.
În spatele unor zâmbete credibile, mă aruncam spre noi gândiri aprofundate. După trecerea unor secunde infinite mi-am ridicat ochii umezi din podea. Simțeam cum șiraguri de perle negre mi se scurgeau pe fața mea albă. Scăpam treptat de tot răul ce mă înconjura. Puteam simți pentru prima dată o durere. Nu era fizică.. dar durea mai rău, asemeni unor mii și mii de ace înfipte în inima-mi accelerată. O simțeam bătând iar asta o făcea să își dorească să îmi iasă din piept,să fugă de mine.
Mă pierdusem...
Aceasta era schimbarea de care aveam nevoie ?
Oare așa trebuie un om să trăiească ?! ...alături de sentimente...?
Duceam o bătălie aprigă între sufletul și nemurirea mea.
În timp, jumătatea negativă devenise un tot ... iar acum eram singură,înfricoșată de bunătate.
În ciuda sentimentelor negative, răul s-a scurs treptat lăsând loc pentru ceva mai bun.
Diferită și cu durere de cap, învăț continuu să mă bucur de viață oricât de greu mi-ar fi să renunț la vechea EU .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu