Deşi ceasul arată ora 4 , nu pot adormi. E lună plină. Cum inchid ochii, lumina ei îmi străbate fulgerător pleoapele .
Evit contactul cu ea. Cu capul sub pernă, realizez că mi-a pierit somnul odată cu apariția ei.
În minte îmi apar numai imagini înfricoșătoare din serialul de care simțurile mele au devenit dependente.
Era așa-numita noapte albă.
Eram deja plictisită de lupta cu somnul. Nimic de făcut. Să-mi trezesc prietenii în noapte nu ar fi chiar ceva frumos.
Norocul meu, în seara aceea nu aveam telefonul silențios. Un mesaj primit la 5:13 a gonit plictiseala.
Prietenii simt când ai nevoie de ei.
După numai câteva minute , am putut dormi liniştită. Mulţumesc ! <3
THIS IS LOVE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu