Deşi ceasul arată ora 4 , nu pot adormi. E lună plină. Cum inchid ochii, lumina ei îmi străbate fulgerător pleoapele .
Evit contactul cu ea. Cu capul sub pernă, realizez că mi-a pierit somnul odată cu apariția ei.
În minte îmi apar numai imagini înfricoșătoare din serialul de care simțurile mele au devenit dependente.
Era așa-numita noapte albă.
Eram deja plictisită de lupta cu somnul. Nimic de făcut. Să-mi trezesc prietenii în noapte nu ar fi chiar ceva frumos.
Norocul meu, în seara aceea nu aveam telefonul silențios. Un mesaj primit la 5:13 a gonit plictiseala.
Prietenii simt când ai nevoie de ei.
După numai câteva minute , am putut dormi liniştită. Mulţumesc ! <3
THIS IS LOVE
joi, 21 aprilie 2011
vineri, 15 aprilie 2011
Matinală ?
Telefonul sună alarmant la numai 8:00 AM . O oră mult prea devreme , fiind sâmbătă. Încă din primele secunde îmi ațintesc ochii spre fereastră, lăsând telefonul să sune. Cerul era mohorât, părea că vrea să se arunce peste noi. Cu siguranță urma o zi ploioasă de primăvară. Primisem un mesaj...
Adorm iarăși. De data asta închid telefonul. Nu dormisem decât 3-4 ore. Până atunci pierdusem timpul cu zeci de nimicuri , pierzând noțiunea timpului.
Confruntările norilor m-au trezit. Ciocnirile lor violente încă răsună asupra orașului. Era un bass deloc încântător.
După ce m-am desmeticit mi-am amintit de numărul acela, am decis să sun.
O voce caldă abia mi-a putut șopti câteva cuvinte. Nu mi-a spus cine e, de unde are numărul meu sau altele, ci că vrea doar să nu ii port pică pentru că m-a trezit. La auzul acestei MARI PROBLEME pentru el , mi-a revenit zâmbetul pe buze. Era genul băiatului liniștit,timid, romantic.
Deși încerca să-și ascundă vocea, am simțit cine e.
O vreme zdruncinătoare şi răutăcioasă trece mai repede alături de prieteni.
Evanescence - Hello
Asculta mai multe audio diverse
"Hei. Mi-ai trecut prin gând şi am decis să îţi spun primul,sper, bună dimineaţa! "Era un număr necunoscut mie. Mă întrebam dacă să-i răspund cu un sms . Sau poate cineva se trezise cu un chef de glume.
Adorm iarăși. De data asta închid telefonul. Nu dormisem decât 3-4 ore. Până atunci pierdusem timpul cu zeci de nimicuri , pierzând noțiunea timpului.
Confruntările norilor m-au trezit. Ciocnirile lor violente încă răsună asupra orașului. Era un bass deloc încântător.
După ce m-am desmeticit mi-am amintit de numărul acela, am decis să sun.
O voce caldă abia mi-a putut șopti câteva cuvinte. Nu mi-a spus cine e, de unde are numărul meu sau altele, ci că vrea doar să nu ii port pică pentru că m-a trezit. La auzul acestei MARI PROBLEME pentru el , mi-a revenit zâmbetul pe buze. Era genul băiatului liniștit,timid, romantic.
Deși încerca să-și ascundă vocea, am simțit cine e.
O vreme zdruncinătoare şi răutăcioasă trece mai repede alături de prieteni.
Evanescence - Hello
Asculta mai multe audio diverse
Un vis desprins din altă lume
Totul a început cu un vis ce mi-a reluat viața în doar câteva minute .
Mă aflam undeva prin anii '80 . Totul era atât de schimbat ...
Privirea-mi zbura pretutindeni. După mulți ani , mă întorsesem în orașul natal .
Dau să intru pe strada asfaltată, încornjurată de copaci grațioși , dar mă regăseam sprijinită de poarta ei, ce era încuiată cu un lacăt.
Strig portarul dar nimeni nu răspunse. După câteva secunde, nu știu cum , dar poarta era acum deschisă.
Clipele de bucurie dar și de amărăciune pe care le-am trăit în acel loc desprins din paradis parcă, au fost înlocuite de o copilărească melancolie. Grădinile faimoase pentru florile splenide au urmat, ca și copacii legea junglei,.
Cu cât mă apropiam mai mult , cu atât strada devenea din ce în ce mai îngustă, fiind acaparată de degetele sheletelor unor copaci încolăciți. De parcă nu ar fi fost îndeajuns, iedera sufoca copacii îmbrațișați .
Din casele bine îngrijite nu au rămas decât zidurile care stăteau să cadă. Nu-mi venea să cred cum de am putut lăsa să se întâmple asta.
În timp ce îmi răscoleam gândurile, am observat cum totul revenise la normal, atât cât se putea.
Strada era tot părăsită, dar recent. Puteam paria cum mucurile de țigare erau încă în scrumiera din camera de zi.
Într-adevăr, așa și era. Pernele aveau încă imprimate urmele capetelor noastre.
Ceainicul era așezat ca de obicei, pe măsuța din umbra castanului .
Sărmanul Jasper , cu ochii lui duioși și botul lung încă aștepta în fața casei . I se citea tristețea pe față.
Sosise seara iar lumina lunii se afișa peste grădina de trandafiri. În lumina ei, păreau roșii-argintii . Nici pe ei nu mai avea cine să ii resfețe cu apă rece în mijlocul verii.
Lacul rămăsese la fel de prietenos și generos cu animalele și păsările ce locuiau în juru-i.
Vântul adia la fel de lin ca prima dată când l-am privit, aruncând cu florile copacilor în părul meu șaten.
Mă aflam undeva prin anii '80 . Totul era atât de schimbat ...
Privirea-mi zbura pretutindeni. După mulți ani , mă întorsesem în orașul natal .
Dau să intru pe strada asfaltată, încornjurată de copaci grațioși , dar mă regăseam sprijinită de poarta ei, ce era încuiată cu un lacăt.
Strig portarul dar nimeni nu răspunse. După câteva secunde, nu știu cum , dar poarta era acum deschisă.
Clipele de bucurie dar și de amărăciune pe care le-am trăit în acel loc desprins din paradis parcă, au fost înlocuite de o copilărească melancolie. Grădinile faimoase pentru florile splenide au urmat, ca și copacii legea junglei,.
Cu cât mă apropiam mai mult , cu atât strada devenea din ce în ce mai îngustă, fiind acaparată de degetele sheletelor unor copaci încolăciți. De parcă nu ar fi fost îndeajuns, iedera sufoca copacii îmbrațișați .
Din casele bine îngrijite nu au rămas decât zidurile care stăteau să cadă. Nu-mi venea să cred cum de am putut lăsa să se întâmple asta.
În timp ce îmi răscoleam gândurile, am observat cum totul revenise la normal, atât cât se putea.
Strada era tot părăsită, dar recent. Puteam paria cum mucurile de țigare erau încă în scrumiera din camera de zi.
Într-adevăr, așa și era. Pernele aveau încă imprimate urmele capetelor noastre.
Ceainicul era așezat ca de obicei, pe măsuța din umbra castanului .
Sărmanul Jasper , cu ochii lui duioși și botul lung încă aștepta în fața casei . I se citea tristețea pe față.
Sosise seara iar lumina lunii se afișa peste grădina de trandafiri. În lumina ei, păreau roșii-argintii . Nici pe ei nu mai avea cine să ii resfețe cu apă rece în mijlocul verii.
Lacul rămăsese la fel de prietenos și generos cu animalele și păsările ce locuiau în juru-i.
Vântul adia la fel de lin ca prima dată când l-am privit, aruncând cu florile copacilor în părul meu șaten.
Bere Gratis - La tine as vrea sa vin
Asculta mai multe audio diverse
Să fi fost o călătorie în timp sau doar un vis ?
duminică, 10 aprilie 2011
Așteptere
E la fel ca înainte. Cum obişnuiam adesea să pierdem sute de minute lenevind undeva sub umbra unui nuc, vara...
Totuşi ,ceva e schimbat. Totul. Se pare că doar natura se arată ca odinioară, noi ne pierdem călători în timp.
Deşi nu pare, vara e ca şi sosită.
Mă plimb singură admirând florile de mac , pata de culoare într-o mare de verde.
Sunt însoţită de gândurile mele, care nici azi nu mă lasă singură. Am regăsit același nuc bătrân, ce parcă mă aștepta special. Gândurile-mi sunt transmise lui, ascultându-mă și lăsându-mi mie puterea de a răspunde de ce lucrurile au ajuns într-un punct critic.
Mă rezăm ușor de trunchiul său bine definit, ca un sprijin, lăsându-mi privirea să zboare calmă spre trecut ,prezent și, de ce nu , viitor.
Nu îmi termin bine ideea și deja am țintit cerul. Întreg orizontul a devenit captivul ochilor mei .
Zeci de forme pufoase albe, sau mai bine zis, nori de un alb pur ai unei dimineți de primăvară, entru mine, fiecare reprezintă o parte din mine, chiar dacă nu durează mai mult de câteva secunde procesul lor de transformare.
Am regăsit puterea de a mă defini. Am redevenit un tot.
Întind larg brațele pentru a îmbrățișa miile de petale de cireș , aduse de prietenul meu, vântul.
Furtuna lor în care sunt prinsă pot spune că e o sursă de linişte pentru mine, închizând ochii și lasându-mă în voia ei.
Sunt iar cea energică. Alli a voastră. :)
Holograf - Primavara incepe cu tine
Asculta mai multe audio diverse
Totuşi ,ceva e schimbat. Totul. Se pare că doar natura se arată ca odinioară, noi ne pierdem călători în timp.
Deşi nu pare, vara e ca şi sosită.
Mă plimb singură admirând florile de mac , pata de culoare într-o mare de verde.

Mă rezăm ușor de trunchiul său bine definit, ca un sprijin, lăsându-mi privirea să zboare calmă spre trecut ,prezent și, de ce nu , viitor.
Nu îmi termin bine ideea și deja am țintit cerul. Întreg orizontul a devenit captivul ochilor mei .
Zeci de forme pufoase albe, sau mai bine zis, nori de un alb pur ai unei dimineți de primăvară, entru mine, fiecare reprezintă o parte din mine, chiar dacă nu durează mai mult de câteva secunde procesul lor de transformare.
Am regăsit puterea de a mă defini. Am redevenit un tot.
Întind larg brațele pentru a îmbrățișa miile de petale de cireș , aduse de prietenul meu, vântul.
Furtuna lor în care sunt prinsă pot spune că e o sursă de linişte pentru mine, închizând ochii și lasându-mă în voia ei.
Sunt iar cea energică. Alli a voastră. :)
Holograf - Primavara incepe cu tine
Asculta mai multe audio diverse
vineri, 8 aprilie 2011
Te uit adesea și uit și asta .

Trec zile, săptămâni, luni iar eu din când în când mă trezesc odată, brusc, că am uitat de tine.
Am uitat. Rușine mie!
Am uitat zâmbetele ce erau permanent prezente între noi.
Am uitat de ajutorul reciproc ce ni-l ofeream .
Mi-ai întins o mână de ajutor, ți-am răspuns înzecit.
E totul prea limpede, totodată confuz.
Un lucru e cert .Timpul șterge tot , fără a-ți da seama câte promisiuni dispar odată cu trecerea acestuia.
Am devenit o persoană mai rea ? Depinde la ce te referi.Ai putut și încă poți găsi un sprijin în mine.
Nu diferitele mele stări de spirit contează.
Voi, prietenii mei, știți prea bine cum sunt întradevăr , lăsând la o parte toate momentele proaste prin care uneori am trecut împreună.
Câteodată, pur și simplu uit că te uit.Enrique Iglesias - Don't You Forget About Me
Asculta mai multe audio diverse
Abonați-vă la:
Postări (Atom)